Forumul Blogurilor Culinare
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Ce citim ... - Pagina 4 Flags_1
Ultimele subiecte
» vesti triste
Ce citim ... - Pagina 4 EmptySam Feb 09, 2019 6:12 pm Scris de Geta

» POEZII SI POETI
Ce citim ... - Pagina 4 EmptySam Feb 03, 2018 8:53 pm Scris de Geta

» Sa ne amuzam
Ce citim ... - Pagina 4 EmptySam Dec 09, 2017 4:32 pm Scris de Geta

» GLUME, BANCURI
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMier Dec 06, 2017 3:42 pm Scris de Geta

» cutiuta cu pozele mele
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyVin Noi 03, 2017 6:51 pm Scris de Geta

»  La o altfel de cafea 2
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyVin Noi 03, 2017 3:20 pm Scris de Geta

» CUGETARI......
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyVin Oct 06, 2017 10:24 pm Scris de Geta

» La multi ani "Fete si baieti in bucatarie " !
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyDum Dec 25, 2016 6:35 pm Scris de Geta

» curiozitati
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyJoi Sept 29, 2016 6:09 pm Scris de Geta

» Ce muzica ascultam
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMier Iul 13, 2016 8:29 pm Scris de Geta

» Ce citim ...
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMar Iul 12, 2016 9:14 pm Scris de Geta

» Lulu - La multi ani !
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyVin Mai 13, 2016 2:40 pm Scris de Geta

» Rugaciune pentru omenire
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyDum Apr 24, 2016 5:50 pm Scris de Geta

» La o altfel de cafea 2
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyDum Apr 17, 2016 3:51 pm Scris de Geta

» La multi ani Diana!
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMier Apr 06, 2016 12:47 pm Scris de Doina Ghidu

» La multi ani Doina Ghidu!
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMier Apr 06, 2016 12:47 pm Scris de Doina Ghidu

» Paste fericit!
Ce citim ... - Pagina 4 EmptySam Mar 26, 2016 10:58 pm Scris de Geta

» Gabi -La multi ani !
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyVin Mar 18, 2016 10:55 pm Scris de Geta

» ARTA SI ARTISTI
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyDum Feb 14, 2016 10:41 pm Scris de Geta

» Colinde, colinde...
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMar Dec 22, 2015 2:01 pm Scris de Geta

» La multi ani Delia
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyDum Dec 06, 2015 3:46 pm Scris de martagabriela

» La o altfel de cafea 2
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyVin Noi 20, 2015 8:15 am Scris de iuli

» Donare de sange
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMar Noi 03, 2015 11:04 am Scris de Doina Ghidu

» LA MULTI ANI DOINITA VARGA!
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyLun Oct 05, 2015 11:07 pm Scris de martagabriela

» La multi ani Nico- 15 septembrie
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMier Sept 16, 2015 6:03 pm Scris de martagabriela

» La multi ani Daniela- 9 sept
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMier Sept 09, 2015 6:13 pm Scris de Daniela

» Noi si nepotii
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyDum Sept 06, 2015 7:41 am Scris de Sidy

» CASATORIE aniversari
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyMier Sept 02, 2015 11:02 pm Scris de martagabriela

» LA MULTI ANI ,MONE-OOOOOOOOKKKKKKKKKEEEEEEYYYYYYYYYY
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyJoi Aug 27, 2015 7:15 pm Scris de martagabriela

» La multi ani Anena !
Ce citim ... - Pagina 4 EmptyVin Aug 14, 2015 10:57 pm Scris de maria mihalache

Martie 2024
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Calendar Calendar

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
ImageShack
Căutare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata


Ce citim ...

+8
martagabriela
anena
mari
Mom_of_3
husni
Sidy
alina 42
aurora
12 participanți

Pagina 4 din 4 Înapoi  1, 2, 3, 4

In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Vin Oct 11, 2013 9:48 pm

PERMISUL AUTO, de Dan Puric


Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.
Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.
Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.
Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.
Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului.
Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: – Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!
Când mi-a zis, fără să se uite la mine: – Bă, asta e cheia!, am îngheţat.
- Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în prima maşină.
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: -Treci în locul meu!
Eu, speriat: – Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva.
El: – Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te conducă toţi tâmpiţii?
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:
Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Era o adevarată resuscitare, domnule!
Şi îmi tot repeta: – Hai, hai, învaţă să conduci!
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.
Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
- Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.
Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
Înseamnă că am început să conduc bine, mi-am zis.
Crucea Sfântului Andrei .
Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
- Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
- În cimitir?
- Pai da! Nu e singură, e cu soţul!
- Cum a ajuns acolo?
- Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei , aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!
Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.
Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.
Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea !”
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Vin Oct 18, 2013 9:23 pm

UN INGER SI UN ELF ILIE SANDRINA



...buna dimineatza vis frumos...cum ai dormit?...eu m-am trezit printr-o raza de soare...dupa ce am alergat deasupra lumii si am dansat in talpile goale pe nori...si am sarutat luna pe frunte...si am mangaiat stelele cu buzele...dimineatza...dimineatza..stiu ca pasarile canta cel mai frumos...soimul tipa cel mai tare...vantul se joaca nestingherit...departe de forfota zilei...cand oamenii uita sa viseze...si tot ce exista este uitarea....Ma gandesc la zilele in care esti si tu plecat...iar monotonia zilei te duce departe de mine...atunci as vrea sa te iau de mana...sa ne plimbam prin roua racoroasa...sa iti arat frunzele copacilor...sa te sarut sub razele stinghere ale soarelui...si sa iti spun cat de mult te iubesc..
...stii am stiut din prima clipa ca tu esti iubirea mea...dupa modul in care mi-am simtit inima batand...dupa modul in care m-am trezit zambind mergand pe strada...dupa modul in care imi canta privirea...dupa modul in care imi dansa gandul...dupa modul in care am vazut lumina din ochii si sufletul tau...dupa toate acestea am stiut ca ...esti tu.

...inainte ma gandeam...daca dragostea a trecut pe langa mine si eu din cauza ca sufletul imi era prea gol nu am simtit-o...daca nu am stiut sa o simt...sa o vad...? ... dar acum stiu...ca dragostea adevarata nu se poate sa nu o simti...sa nu simti cand te atinge ca si o aripa de inger...si te incalzeste...te face sa zbori...sa te simti liber si fericit...este ca o explozie de lumina...de culoare...de fericire...e ca un dans in care te trezesti ca muzica continua si dupa ce nu o mai auzi...e ca o ploaie ce iti inunda sufletul pana in cel mai ascuns ungher al sau...este ceva ce nu poti minti...si nu poate minti...se simte..si..atat.

...ti-as spune atat de multe dragostea mea...atat de multe, dar ma simt neputincioasa in fata puzderiei de sentimente frumoase si minunate care ma invaluie si....parca nu pot spune decat ca...TE IUBESC ! te iubesc profund si sincer...te iubesc si atat...ingura definitie a iubirii cred ca e doar iubirea si poate...noi doi...eu si tu...te iubesc...neconditionat...ma bucur doar ca existi...si esti ingerul meu...

...in alta viata poate am fost elf, iar in viata asta m-am nascut om, dar niciodata omul nu a uitat ca a fost elf, iar elful nu a uitat ca s-a nascut om...sunt legati mereu prin modul in care traiesc atata vreme cat traieste visul...frumusetea...iubirea...
...nu sunt perfecta...nu am fost si nu voi fi...nici nu cred ca tind spre perfectiune...dar imi place sa stiu ca ceea ce simt este bine...este folositor celor din jur...ca inima ma ghideaza...ca sufletul imi sopteste...iar ratiunea zice "da" doar atunci cand totul este...impecabil.
...as fi vrut sa culeg lacrimile oamenilor pe palma si sa le pun undeva sus...pe un nor...sa pluteasca...sa nu ii atinga decat ca o ploaie calda de vara...ca o fericire sublima...sa pluteasca...sau sa le ascund in mare...sa ne cufundam cateodata talpile in ele atat cat sa le simtim ... fara sa ne doara...
...as fi vrut sa pun zambetul si fericirea ca sa traiasca in sufletele lor...dar oamenii sunt prea grabiti ca sa stie sa se opreasac pentru o clipa ce ar putea fi o viata...as fi vrut sa pun luna pe fruntea lor ca sa poata visa...dar oamenii nu vor...pentru ei noaptea e facuta pentru vise...iar ziua e facuta pentru uitarea lor...
...cata desertaciune...cata goliciune...si cate iubiri uitate in vise nenascute inca...si..nu pot decat sa plang...pentru ca in fiecare zi..in globul de frumusete si iubire....mai cade o petala...mai piere o luminita...mai moare un spiridus...si...ma doare sa vad cum viata dispare incet..incet...sub pleoapele grele de nefiinta...de moarte prematura si incinerare suflteasca...

...si...ma intreb...cum s-au putut intalni...un inger si un elf...la marginea frumusetii...a neantului...acolo unde totul e uitare...unde mugurii ingheata inainte de a se deschide sa ne incante...unde copii sunt ucisi inainte de a fi conceputi...unde se termina totul...
...dar...ei se tin de mana...iar ochii lor arunca luminite...inimile le canta...privirile lor danseaza ca niste fluturasi...sarutul este ca o caldura molipsitoare...care au facut sa reanvie spiridusii....sa existe paduri fermecate...ape cristaline cu pestisori fermecati...copaci inalti in care zanutele canta si zboara fericite printre flori si muguri...au facut sa existe ceasuri fara minutare si secundare...au facut sa existe...fericirea...iar neantul...se retrage...si oamenii parca se trezesc...acolo este doar...iubirea....si luna pe fruntea lor...si visele care nu stiu sa moara...si ....existam noi...
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Sam Oct 19, 2013 11:55 am

Normalitate de Maria Tirenescu






Telefonul sună în zori:

- Bună dimineaţa! Mă scuzaţi că vă deranjez! Am primit o notă telefonică…

- Bună dimineaţa! Ce grăbită eşti! Bine că am văzut cine mă sună! Ce s-a întâmplat?

- Doamnă Ionescu, vă rog să mă iertaţi! Eu n-am vrut să vă deranjez, dar avem o problemă.

- Spune! Te ascult!

- Am fot anunţaţi că trebuie să vă reţinem impozitul pentru tichetele cadou pe care…

- Le-am primit înainte de a mă pensiona.

- Da. Trebuia să reţinem impozit. Atunci nu s-a specificat. Cineva a calculat impozitul, penalizare la impozitul neplătit şi penalizare la penalizare…

- Cu ce suntem noi de vină? Pentru două sute primite în 2008, cât trebuie să reţineţi acum?

- Aproape două sute.

- Viorel, inginerul, a murit între timp. Dacă muream, cine trebuia să plătească greşelile din 2008?

- Asta nu ştiu. Nu ştiu nici cât se va reţine, nici cum, nici cum se calculează.

- Nu mi se pare corect! Două sute în vremea când eram angajată nu reprezenta mare lucru. Acum, înseamnă a cincea parte din pensie. Mai bine nu ni le dădea…

- Am vorbit şi noi, aici! Cineva ne-a întrebat ce face sindicatul.

- Chiar, ce face? Doarme?

- Ştiţi, nimeni nu vrea să fie lider. Cel care a fost ales nu prea se descurcă.

- Şi nimeni nu poate spune nimic?

- Nu ştiu ce să vă răspund…

- Mulţumesc! M-ai pus în gardă.

- N-am vrut să vă supăr.

- N-ai vrut, am înţeles. Vorba lui Hamlet: „Ceva e putred în Danemarca…” La noi e şi mai rău.

- La revedere!

- Să mă ţii la curent!

- Când am date concrete, vă sun! Sănătate şi numai bine!

Doamna Ionescu aşează telefonul pe masă şi iese în stradă. Are acum un subiect de dezbătut cu vecinele. De data asta, nu despre mâncare sau nepoţi, ci despre harababura din finanţe.





***



A trecut o săptămână de când a primit acel telefon. Când a văzut cât de frumos zâmbea soarele în geamul ei, doamna Ionescu s-a pregătit să iasă în oraş.

- Bună dimineaţa! Ce mai faci, Mimi? Nu te-am mai văzut de mult.

- Nu prea mai ies. Ştii, reumatismul acesta, care trece… dintr-un loc în altul, nu prea îmi dă voie. Şi-apoi, am câteva cărţi pe care vreau să le termin.

- Ce face Victor?

- Bine. E la vărul lui. Îl ajută să construiască ceva. Nu prea ştiu eu ce…

- Se simte bine, din câte văd.

- Da, se simte bine. E puţin supărat.

- De ce?

- Cum de ce? Nu ştii ce au făcut „prietenii” noştri? Ne-au cadorisit…

- Am auzit. După lungi discuţii, consiliul orăşenesc a aprobat acele tichete cadou pentru noi.

- Da, ne-au dat…

- Şi au uitat să spună că trebuiau impozitate. Dacă nu îşi dădeau seama acum, peste puţin timp, s-ar fi prescris, dar cei care au venit recent în control au observat.

- Victor a spus că sindicatul îi poate da în judecată. Pot să plătească un avocat, cum au făcut şi altă dată.

- Da. Până s-ar judeca, ar trece timpul. Nu ştiu de ce nu face nimeni nimic. Noi suntem pensionari, iar cei care încă lucrează sunt mai comozi.

- Am auzit că la unele şcoli au făcut liste şi au început unii să dea banii.

- Cam cât?

- Aproape cât au primit. Au rămas cu cadoul de 42 de lei.

- Eu mă întreb cum de nu s-au sesizat contabilii? Ştii că ei s-au opus mereu când am cerut câte ceva…

- Nu pot să îmi dau seama.

În timp ce femeile căutau răspunsuri, contabila liceului trecea pe lângă ele. Mimi a oprit-o.

- Bună ziua, Rodica! Ştii despre ce discutăm!

- Pot să bănuiesc.

- Vrem să găsim o explicaţie pentru întâmplarea cu tichetele cadou.

- Da. Aţi primit tichetele pe baza unui tabel. Nu s-a specifica atunci că trebuie reţinut impozitul. Între timp, s-au făcut verificări. Orice venit se impozitează. Nu vă ia impozit pe pensie?

- Ba da, dar nici cu asta nu sunt de acord! Mi-au fost impozitate o dată veniturile. De pensie, care e o parte din venitul de bază, nu trebuie să se atingă!

- Alţii gândesc altfel.

- Am înţeles că a fost o bâlbâială a voastră. Cum de nu s-a gândit nici măcar unul dintre voi să spună ceva până la controlul din vara asta? Au trecut atâţia ani.

- Aveţi dreptate. A fost o greşeală.

- Eu l-aş pune să plătească pe acel care a greşit! Era în fişa postului să respecte legea. Eu am primit nişte bani în urmă cu cinci ani şi acum îmi luaţi din pensie. Pe ce stat de plată mi-i luaţi?

- Am făcut listele.

- Acum v-aţi grăbit…

- Fiecare aduce banii când poate. Până în octombrie trebuie adusă suma.

- Credeam că îi reţineţi din pensie.

- Nu se poate. Aţi semnat pe o lista. Dacă erau pe statul de plată, impozitul ar fi fost reţinut automat.

- Am înţeles. Nu îmi convine, dar asta e!

- Nu vă supăraţi, eu trebuie să ajung la Bancă! Bună ziua!

Cele două doamne au schimbat subiectul. Sub soarele blând de toamnă, povesteau despre nepoţi. Era mai plăcut.




Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Joi Noi 07, 2013 8:57 pm

Ce citim ... - Pagina 4 602107_339995576145217_1919146618_n
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Sam Noi 09, 2013 2:40 pm

În ziua în care m-am iubit cu adevarat... poem inchinat iubirii.....
by Charlie Charlie Chaplin

În ziua în care m-am iubit cu adevarat,am înteles ca în toate împrejurarile,ma aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.Si atunci, am putut sa ma linistesc.Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Stima de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat,am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala,nu erau nimic altceva decât semnalul ca mergîmpotriva convingerilor mele.Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Autenticitate.

In ziua în care m-am iubit cu adevarat,am încetat sa doresc o viata diferita siam început sa înteleg ca tot ceea ce mi se întâmpla,contribuie la dezvoltarea mea personala.Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat,am început sa realizez ca este o gresealasa fortez o situatie sau o persoana,cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc,stiind foarte bine ca nici acea persoana,nici eu însumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul…Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat,am început sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic… Persoane, situatii, tot ceea ce îmi consuma energia.La început, ratiunea mea numea asta egoism.Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Amor propriu.

In ziua în care m-am iubit cu adevarat,am încetat sa-mi mai fie teama de timpul liber siam renuntat sa mai fac planuri mari,am abandonat Mega-proiectele de viitor.Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place,când îmi place si în ritmul meu.Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat,am încetat sa mai caut sa am întotdeauna dreptate simi-am dat seama de cât de multe ori m-am înselat.Astazi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat,am încetat sa retraiesc trecutul sisa ma preocup de viitor.Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viata.Astazi traiesc clipa fiecarei zile. Si aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevarat,am înteles ca ratiunea ma poate însela si dezamagi.Dar daca o pun în slujba inimii mele,ea devine un aliat foarte pretios.si toate acestea înseamna …Sa stii sa traiesti cu adevarat.


Ce citim ... - Pagina 4 1458465_219000054947837_704665075_n
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Sam Noi 23, 2013 1:19 pm

tărâmul nimicului Ramona Sandrina Ilie


Ochii mi se deschiseră a nu ştiu câta oară goi de tine...oofff, iar mi-am pierdut clepsidra în care te-am închis şi, iar te-am lăsat să te prelingi într-o lacrimă nebună pe perina care mai păstrează încă umbra minunată a unui înger iubit. Mă ridic încet, iar paşii mi se îndreaptă către fereastra rece pe care se preling lacrimile unui cer negru.
Plouă! Iarăşi plouă şi picăturile sunt grele asemeni unui dor adânc şi dureros, iar sufletul meu încearcă să acompanieze picăturile: pic, pic, pic,...,o rutină obositoare ce parcă vrea cu tot dinadinsul să mă înnebunească.
Totul este picături de ploaie, picături şi atât! Picături mici şi reci, bobiţe diforme care cad într-un ropot infernal şi am urlat: Doamneee m-am săturat de ploaie, m-am săturat de cer gol şi vise frânte! Nu mai vreau ca ploaia să îmi sfâşie sufletul, nu mai vreau să îmi golească ochii de senin şi stele, de fâlfâiri de aripi şi clipe de dragoste!
închid ochii în dor de vis şi vreau să arunc un laţ după secunda care zburase atât de departe încât nici măcar nu pot să văd unde se ascunde...poate după raza Lunii...poate după bobiţele de ploaie...poate după vreo stea...poate după cupola curcubeului nenăscut încă.
Închid ochii, căci numai visând pot să privesc din nou cerul care stă suspendat între ieri şi azi!
Visul se lasă aşteptat, iar lacima îmi udă chipul...parcă ştie şi locul pe unde să se prelingă, curge mereu pe aceleaşi urme adânci încrestate pe obrajii mei până ajunge în suflet unde deja s-a format un lac...lacul viselor frânte de clipe haine şi priviri neatinse...un lac care urlă într-o cascadă unde vin unicornii să se adape şi zânele aleargă prin iarba moale, unde copaci bătrâni îşi înfing rădăcini fermecate, şi piticii, elfii şi spiriduşii trăiesc nemurirea care stă sub semnul iubirii, iar iubirea se scaldă sub ochii unui înger cu ochii mari şi negri, mai adânci ca noaptea, dar mai calzi decât soarele.
Strâng mai tare clipa sub pleoape, dar aceasta se zbate nebună, urlă şi loveşte orbindu-mi ochii sufletului şi golindu-mă de vise... am obosit...am obosit să fug după clipe, am obosit să vreau să le ţin captive de tine...mai bine aş muri în timp ce clipa este încă în ochii mei...dar nu...nu pot nici să mor!!!
Ce ironic...îmi zic,...nici să mor de dorul cuiva care nici măcar nu ştiu dacă există nu pot! Poate este o himeră, poate este dorul de dragoste,dar dacă este aşa, de ce sufletul nu îl aşteaptă ci îi seveşte în fiecare dimineaţă cafeaua cu un sărut, îi fură zâmbete şi tresaltă copilăresc? De ce simt că în sufletul meu locuieşte demult cineva...ca şi când mi-aş fi dat sufletul în chirie pe termen infinit şi nu ştiu cui?!
Încep să râd şi în jurul meu se luminează brusc, iar tunetul îmi îngheţă surâsul într-un ţipăt speriat..."nu mai vreau ploaie, nu mai vreau ploaie"...şi plâng astupându-mi auzul cu mâinile asemeni unui copil speriat.
Dar unde sunt?...Parcă ar fi sfârşitul lumii, parcă ziua nu mai ştie să vină, iar soarele nu mai poate să răsară..."ba nu", îmi zic...se aud râsete departe, ciripituri de păsări şi paşii grăbiţi ai oamenilor. De ce nu pot să îi văd? De ce nu apare curcubeul? De ce nu văd nimic numai acel cer întunecat şi ploaia? De ce simt atâta frig? De ce nu mă văd? Vreau să îmi întind mâinile să-mi sugrum sufletul, le simt, dar nu le văd..."am murit", îmi trece un gând aproape bucuros prin minte, dar atunci locul acesta ce e? Nimic! În nimicul acesta nu este nimic! Nici măcar moartea nu este! Nu sunt decât clipe înţepenite într-un ultim spasm, miros de igrasie sufletească, frig şi beznă...atât!
Încep să plâng şi mă ghemuiesc într-un colţ al nimicului...mi-e teamă! Pentru prima oară mi-e teamă să rămân captivă într-un loc în care nu există
nimic...într-un loc în care nu există vise, decât somn adânc.
Nu ştiu cât timp a trecut, dar ştiu că am încercat să mă sfărâm, să mă prăvălesc în gol, dar golul nu exista...dincolo de nimic nu era decât însuşi nimicul..., dar ce se aude? Năluciri de voci din nou, sau oameni prea grăbiţi în drumul lor să mă audă? Dar nu...aş putea jura că e mai degrabă un urlet de disperare, un ţipăt ascuţit de suflet rănit, o chemare înăbuşită de ploaia şi frigul de la capătul lumii. Oare mai e cineva în această prăpastie a nimicului cu mine? Oare se pot face poduri peste goluri şi nimic? Nu...nu se poate..."din nimic nu poţi face nimic" mi-am spus şi m-am aşezat din nou ghemuită în bezna în care numai ploaia sfâşia liniştea. Strigătul de disperare mă străfulgeră din nou...de data aceasta înfingând în trupul meu un fior de durere, amestecat cu căldură, amestecat cu uimire. Am alergat ghidându-mă după ţipăt şi am ajuns la capătul nimicului! De cealaltă parte se afla îngerul meu...visul meu...speranţa mea...şi sufletul mi-a fost învăluit de căldură şi ... am început să plâng în hohote, în timp ce de pe malul celălat auzeam cele mai calde versuri rostite vreodată:

"Cand sumbra beznă mă orbea şi cugetul plutea în ceaţă,
speranţa stinsă când abia mai pâlpâia în drum răzleaţă,
când sufletul batea nebun in noaptea spiritului deasa,
când omul nu cutază bun să pară lumii şi te lasă,
ţintind în suflet ura care muşcă mereu în mine trează,
doar tu mi-ai fost luceafar blând ce până azi îmi luminează
la creştet blândă mă vegheai cu ochi de serafim tu una,
şi noaptea neagră alungai,lucind deasupra mea întruna
când norii se băteau în frunţi, şi tu atunci, mai vie încă,
ştiai senină să-i înfrunţi şi bezna să alungi adâncă.
mi-eşti geniu bun şi când îndur sau când înfrunt urgii nu-mi pasă
de toata ura dinprejur, păzit de vocea ta duioasă
tulpina eşti ce nu s-a frânt nici îndoită de furtună
şi peste lespezi de mormânt statornic frunzele işi sună
mugească tunetul turbat şi verse-şi focul norii,insă
eu ştiu, vei sta, precum ai stat, plecând asupră-mi pleata plânsă
oriunde te-ai afla în plai, oricât aş fi bătut de soartă,
un soare blând aş vrea să ai cu cei în suflet ce te poartă
în lături, şubrede simţiri, vândute inimii în lături!
doar tu rămâi prin năluciri cu mine pururea alături!
statornică doar tu mereu când nimeni alt în preajmă nu mi-i,
şi astfel nu mă simt nici eu sihastru în pustia lumii"

Lacrimile îmi invadaseră fiinţa, sufletul urla cuprins de sentimente nemaisimţite şi mă întrebam cum am putut să mă îndoiesc de ceea ce visam mereu...că el, îngerul meu există?! Cum am putut să cred că totul ar fi trebuit să îmi amintească de clipa în care D-zeu m-a ţinut pe palmele LUI, mi-a pus iubirea pentru îngerul meu în suflet, de clipa în care m-a sărutat după ce m-a scăldat într-o lacrimă şi de momentul în care m-a trimis în lume?!
Da!!!...A fost mereu acolo, în sufletul meu,..., a fost sentimentul care mi-a dat puterea de a visa, puterea de a zâmbi, puterea de a-mi cufunda talpa sufletului în nori, puterea de a opri clipa! A fost barca în care am putut mereu să îmi adorm fiinţa fără teama că voi pluti în derivă, că mă voi pierde sau mă voi scufunda! A fost mereu...oriunde...peste tot înaintea mea ca să mă poată ghida, sau să mă poată prinde în căderea mea.
Şi stau privind în gol şi mă întreb..."cum s-au putut găsi un înger şi un elf la marginea unde se termină frumuseţea, la marginea neantului, acolo unde totul e uitare, unde mugurii îngheaţă înainte de a se deschide, unde copii sunt ucişi înainte de a fi concepuţi, acolo unde se termină totul şi începe nimicul?". Şi pentru prima dată am întins mâna cu teamă...am întins-o cu speranţă...am întins-o ca să-mi fie prinsă şi...am atins o mână plină de căldură, iar sentimentul de linişte, de siguranţă şi iubire m-a copleşit într-atât încât nu i-am dat drumul şi a fost clipa în care sufletul tău a atins sufletul meu, iar eu am simţit cum mă cufund într-un "loc" frumos, cald şi plin de sentimente curate, un "loc" unde sunt pretutindeni şi îmi aparţine...un "loc" unde mă simt după atâta vreme...acasă!
Închid ochii şi..zâmbesc pentru prima dată după atâta timp! Ce ciudat mod de a ne reîntâlni, dar oricum ar fi fost, stiu că oriunde voi fi şi orice voi face mereu...mereu voi fi acolo şi mereu voi vrea să fiu acolo în sufletul tău, pentru că acolo mă simt iubită, acolo mă simt liberă şi fericită...acolo ştiu că este începutul pădurii noastre fermecate, acolo se nasc unicornii şi zânele, acolo se termină nimicul.
Nu vreau să mai ştiu cum este să nu fiu cu tine, nu vreau să ştiu cum este fără noi, nu am să te las să pleci în clipa în care clopotele bat a treia oară şi nu am să te las să mă laşi să plec, vreau doar să fiu "acasă" în sufletul tău, iar tu să fii acasă în sufletul meu care ţi-a aparţinut cu mult înainte de a ne întâlni.
Dacă D-zeu atunci când ne-a trimis în lume ne-a plâns într-o lacrimă înseamnă că atunci când ne-am întâlnit a suspinat şi ne-a luat din nou în palma LUI ca pe două suflete mereu aparţinându-şi unul altuia...,două suflete care mereu se vor reîntâlni indiferent de neanturi şi lumi, de ploi şi clipe atârnate de minutare frânte.
Azi m-am trezit sărutată de un vântuleţ cald şi plăcut, iar pe noptieră o hârtie veche şi îngălbenită, se plimba alintată de adieri. Parcă era o muzică modul în care fâlfâia şi se târâia pe noptieră. Am zâmbit, am luat-o şi am dus-o la buze, am apropiat-o de faţa mea, am adulmecat adânc şi am sărutat fiecare literă, căci totul avea încă mirosul proaspăt de la tine.
Răvaşul avea un miros special, parcă desprins dintr-un secol trecut. Mirosea a timp, mirosea a durere şi mirosea a iubire, iar mesajul său părea o chemare continuă, desprinsă dintr-o lume parcă pierdută oamenilor, o Atlantida a sufletelor noastre, unde sirenele sunt fericite şi nu mai ademenesc marinari, unde soarele işi bălăceşte picioarele în ocean sărutând luna.
Oare unde o fi? Unde o fi lumea asta atât de departe şi totodată atât de aproape? Pare că dacă întind mâna o ating...simt valurile cum imi umezesc
degetele...hmmm, ce plăcut, oare ce o vrea vântuleţul să îmi zică? Adierea lui mă încântă, mă face să mă înfior şi în zburdălnicia lui mi-a ridicat răvaşul în aer. Îl plimbă ca pe-o frunză uscată jucându-se cu el într-un dans oriental. "Nuuu...să nu o duci...nu o îndepărta, nu poezioara de la el!" am strigat eu speriată văzând că vântul se apropie de fereastră...dar, el se opri şi mi-a aşezat-o pe palmă, încet ca şi când dintotdeauna locul ei era acolo.
Parcă e un străjer, nu are nimeni şi nimic voie să mă atingă numai el, clipele lui bătrâne...oare câte eternităţi a strâns vântul în sufletul său? Câte iubiri a păzit? Câte suflete a alintat, şi câte le-a biciuit cu cruzime?
Nu ştiu, dar mi-am dat sema că tu ai trimis vântul la mine să mă mângâie, să mă ciufulească şi să întoarca păturica peste mine ca să pot din nou să adorm.
Visez că alerg desculţă, către o căsuţă albă desprinsa din basm, cu o grădină plină de flori şi miresme deosebite, înconjurată de copaci bătrâni în care ciripesc păsărele. O căsuţă cu pereţi plini de fotografii şi bileţele cu "te iubesc", iar tu mă aştepţi în prag cu braţele deschise.
Am adormit în sfârşit fără teamă, iar acum...pot să visez!
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Joi Dec 26, 2013 5:28 pm

Draga Mos Craciun...

imi doresc mai mult ca niciodata sa vii si sa te asezi pe fotoliul mare si invechit...cu rame mari si groase de lemn...unde pe ici si colo a mai sarit lacul batran. Acest fotoliu Mosule...parca este special creat pentru tine..., dar a fost a bunicului meu...vino te rog Mosule si stai...lasa-ma sa te descalt si sa iti pun picioarele infrigurate intr-un lighenas cu apa fierbinte...sa iti fac un ceai...si..te rog Mosule...spune-mi cu vocea calda a bunicului meu..."draga mea ca tare bun suflet mai ai"..., iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa...de drag de el!
Mosule...dupa ce iti incalzesti picioarele...lasa-ma sa te incalt cu ciorapii lui grosi de lana...si sa ma asez jos langa fotoliu, privind focul si stand cu capul in poala la tine...in timp ce tu nu trebuie sa zici nimic....nimic...numai sa ma mangai pe par si eu voi stii ca atunci totul...totul trece si va fi bine din nou!
Iar daca as vrea sa imi faci un cadou...adu-mi un brad fermecat...pe care sa il imbrac cu globuri de vise...in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile sunt prizoniere fara glas...numai stralucesc, dar nu mai dor...nu mai sfasie cu vocea lor!...Un brad pe care sa asez betele de imbratisari fara sfarsit...care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze!...Un brad cu bomboane de zambet si bucurie...cu lumanarele care sa readuca sperante!...Un brad pe care sa asez o instalatie de luminite...luminite de dor...de drag...de iubire...care sa palpaie si sa se vada dincolo de lume...acolo unde incepe si se sfarseste totul...la capatul lumii...unde sunt suflete triste...suflete ratacite...suflete pierdute...care poate vor vedea acest brad si vor stii sa culeaga din el tot ce vor ca sa fie regasiti!
Draga Mosule...de acolo voi culege si eu ceva...steaua...steaua din varf...o raza doar a ei, caci vreau sa mai las si la altii deoarece iubirea trebuie sa straluceasca pentru toti...si pentru cei care nu mai cred in ea...si pentru cei care o au! Iubirea trebuie sa fie mereu prezenta, iar acuma trebuie sa fie aici...mai mult ca niciodata!
Printre cadourile rasturnate sub brad...nici nu ma uit..pentru ca stiu ca mi-am pastrat deja ceea ce este al meu...si l-am ascuns...adanc...adanc...in suflet...sa nu il poata lua nimeni inainte sau dupa mine!

Craciun Fericit...draga Mos Craciun...!

Sandrina Ilie.
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Joi Dec 26, 2013 6:19 pm

Poveste de iarna
de Ramona Sandrina Ilie


Nu se stie a cata era..., pana si Pamantul uitase de cate ori atipise aducand cu el Noaptea, cea mai frumoasa Regina din Palatul Timpului...cu trene negre pictate cu stralucire si stele, cu galaxii si comete, dar era una dintre noptile frumoase de iarna!
Printesa Luna isi scoase chipul luminos pe fereastra Cerului nimerind chiar in mijlocul Domnului Intuneric si zambind mirific incepu sa isi arunce razele peste tot...faurind o lume de basm si sclipiri. Stelele, fiicele Reginei Noapte parca erau conturate pe bolta mamei lor de mana cea mai maiastra a unui pictor ce le aruncase intr-o intamplare fermecatoare sa straluceasca si sa indrume pasii rataciti.
Cerul incepu sa planga peste tot fulgi mici si mari, veseli si jucausi care dupa ce dansau si cantau inlantuiti in aer, rotindu-se ca intr-un carusel ametitor, cresteau si se maturizau impodobind totul in jur intr-o zapada alba care imprastia sclipiri de ace de gheata sub razele Lunii.
Ici si colo se putea zari cate o pata de apa inghetata in care din cand in cand se oglindeau umbre aproape fantasmagorice atat de rapid treceau peste luciul ghetii...probabil umbre ale unor pasari ratacite departe de cuiburile lor calde.
Vantul suiera cu un oftat prelung si sasait...cateodata furios trosnind cu cate un tipat ascutit, cateodata bland mangaind parca fiecare fulg pe care apoi il aseza cu grija jos pe pamant, pe cate un acoperis sau pe cate o ramurica de copac.
Batranul si eternul Vant mereu aducea vesti, mereu aducea povesti cu el...era mereu peste tot si in acelasi loc de fiecare data!
Atunci..., Povestitorul vant isi plimba trena de adieri si trosnet prin Padurea de la marginea Satului. Aceasta era o Padure batrana si frumoasa in care vietuiau foarte multe familii de pasari, de animale, de flori, de ciupercute, viermisori si multeeee, multe altele care speram sa nu se supere ca nu le amintim aici...ahh, da, sa nu uitam totusi de familia Paraiasului din Luminis sau a cascadei de pe Culmea Inalta.
Da,...era tare frumos acolo in padure...era frumos si liniste. Fiecare suflet se retrasese in culcusul sau si doar din cand in cand se mai auzea cate un fosnet de pasi grabiti.
In timp ce Vantul isi plimba gandurile peste Padurea de la marginea Satului bolborosind si miscand ramurile copacilor, jos se auzi un glas fosnitor si senin salutandu-l:

- Bine ai venit nene Vantule! Ce bine-mi pare ca imi mangai iarasi ramuricile si imi gadili trunchiul cu trena matale!

Vantul zambi si-i ciufuli varfuletul inca fraged micului Bradulet, impodobindu-l cu un pic de zapada. Era ca un adolescent pe chipul caruia cineva aruncase farduri, iar Vantul zambi pe sub trena vesel.

-Asa dragul meu..., parca-ti sade mai bine cu zapada! Din cand in cand arunci sclipiri in varfurile acelor tale micute, parca ai fi impodobit de Craciun.

Braduletul chicoti vesel, iar apoi se intrista brusc strangandu-si ramurile si oftand prelung in fosnete.

-Dar ce ti s-a intamplat dragul meu de ti-ai strans asa abatut ramurelele? fu curios sa afle vantul, caruia micul Bradulet ii era tare drag. Il stia de cand era cat o cipercuta, mic si plangacios cu ace slabute. Mereu ii era teama cand pleca de langa el sa nu il franga vreun om sau vreun animal sub pasii lor fara sa il vada, dar Braduletul rezistase si crescu marisor.

-Mi-as dori tare mult sa pot fi si eu un Bradulet de Craciun..., sa fiu impodobit in mii de culori, sa stralucesc si sa palpai si sa am agatate de ramurele mingiute colorate si fasii sclipitoare, iar copii sa danseze si sa cante in jurul meu si sa ma gadile cu manutele lor micute printre ramuri...spuse Braduletul tremurand de emotie si visare.

Dar Vantul trosni suparat si ii spulbera toata zapada de pe ramurele, scuturandu-l parinteste, dar cu tarie.

-Se vede ca ai stat cam aproape de Sat si ai vazut multe lucruri pe care nu le cunosti si nu le poti intelege!
Oamenii dragul meu nu sunt asa cum ii vezi tu de aici...ei fac foc cu prieteni si neamuri de ale tale, sunt distrugatori si rai..., iar copii fac pocnitori si sperie oamenii batrani care cad si se lovesc spre amuzamentul lor, iar acestea sunt doar cateva din rautatile oamenilor.

Braduletul il asculta curios si ofticat si nu vroia sa creada ca oamenii erau asa. Cei care stateau sub ramurelele lui erau mereu zambitori si se sarutau, isi vorbeau cuvinte frumoase, se gadilau si alergau in jurul lui...uneori gadilindu-l cu manutele lor, iar copii isi faceau casute printre ramurile sale si se ascundeau ca niste pasarele galagioase. Nuuu, precis oamenii nu erau asa, gandi Braduletul, dar nu spuse asta cu voce tare ca sa nu il supere pe nenea Vant.

-Nu te supara nene Vantule, zise Braduletul tanguindu-si ramuricile si miscandu-si acele amortite de tristete, dar mereu mi-ai spus sa fiu sincer cu matale si sa iti spun ceea ce simt, iar eu in fiecare noapte visez Craciunul si fiecare ac imi tresare de emotie cand ma gandesc la asta. Aud colinzile si simt mirosul de cozonaci si mancare, vad miile de luminite colorate si ma gandesc la Mos Craciun cu renii sai fermecati.

Vantul ofta obosit de lipsa de cuvinte in fata Braduletului si pe moment inceta sa mai ii spuna ceva acestuia, dar impiedicandu-se intr-o scorbura batrana trosni speriat trezind-o pe Mama Bufnita care incepu sa isi invarta capul ca si un girofar defect repetand mereu:

-Bu-huu! Unde sunt? Bu-huu! Cine sunteti? Bu-huu! Unde sunt?...intreba ea speriata si buimacita spre hazul Braduletului si chiar si a vantului caruia i se scutura mantia de adieri de ras infundat.

-Mama Bufnita esti acasa la matale pe craca ticsita cu muschi cald, ii aminti Braduletul printre zambete fosnitoare.

-Bu-huu-daaa! Multumesc micutule drag, fie-ti acele tale fericite, il alinta ea, caci iarasi cred ca am avut cosmare si m-am trezit...bu-huuu...speriata, sughita ea buhait. Bu-huu! Bu-huu!

-Bine te-am gasit mama Bufnita, o saluta Vantul infoindu-i penele si gadilindu-i pielea batrana si obosita.

-Bu-huu...buna prietene drag, il saluta ea bucuroasa ca inca mai putea sa il recunoasca si memoria nu o lasase. Dar ce adiere fericita te aduce iarasi prin partile noastre, ori Brduletul tau drag nu te poate tine departe mai mult de cateva zile vantoase? intreba Bufnita zambind si scuturandu-si infrigurata aripile ei mari si frumoase inca.

-Pai, da, suiera Vantul. Braduletul pe care il cunosc de cand era de-o schioapa m-a adus aici, dar pe tine se pare ca am sa te mustruluiesc un piculet draga prietena, caci se pare ca nu l-ai invatat sa stea departe de creaturile alea galagioase si plangacioase, zise el adiind atat de tare, dar bineinteles fara sa vrea sa ii fac vreun rau Bufnitei, incat aceasta era cat pe ce sa cada jos de pe craca ei.

-Bu-huu! Bu-huu...pacatele mele Vantule, ca acuma ma faci sa imi frang oasele batrane, se tangui Bufnita oarecum revoltata infoindu-se catre Vant. Parca nu l-ai cunoaste pe Bradulet...lui cand ii intra ceva in capsorul ala inca fraged, nimeni nu mai poate sa il faca sa creada altceva si...cum as putea eu sa il tin departe de oameni, cand el cat e ziua si noaptea de lunga tot inspre sat se inalta sa-i vada?! Le asculta povestile cand acestia poposesc sub ramurelele lui, iar el se leagana fericit mangaindu-le capetele. Ce sa-i fac vantule ca tare ii mai iubeste pe oameni si vrea mereu sa fie Brdulet de Craciun!

Vantul se invarti intr-un cerc furios si trosni crengile uscate si cazute pe jos, scutura copacii trezindu-i din somn si se napusti fusrios catre Sat unde cainii incepura sa latre suparati pe el, iar cateva obloane se loveau de perete facand o galagie infernala. Fumul de abia iesea din hornurile caselor ca vantul il si imprastia suparat.

Braduletul incepu sa planga, iar Bufnita mangaindu-l incet si dragastos pe crestet il saruta ca o mama iubitoare imbarbatandu-l:

-Lasa dragul meu ca Vantul este putin suparat, dar nu va rani pe nimeni caci este bun, iar el nu stie sa faca rau. Am sa zbor eu pana la el sa-l mai domolesc.

Braduletul isi trase nasucul lemnos si mic si printre sughituri si fosnituri se lasa alintat si imbunat de catre Bufnita care deja isi intinse aripile si se indrepta intr-o miscare lenta si batraneasca catre Vant.

-Vantule draga...il chema ea obosita, hai rogu-te inapoi la Bradulet ca incepu sa planga, iar tu bunule prieten ar trebui sa fii intelept si sa il lasi sa isi urmeze destinul asa cum l-ai invatat de atatea ori.

Daca el vrea sa fie Bradulet de Craciun...lasa-l sa fie caci astfel i se vor usca acele de dor de a fi ceea ce vrea sa fie si va deveni morocanos ca si Bradul de pe vale, care si acuma viseaza sa isi ia radacinile ca sa mearga sa fie Brad de Craciun.

Vantul se opri din adiat si fulgii se transformara in boabe de apa sub pleoapele lui batrane de timp. Linistea era parca apasatoare...parea a fi o mana care strangea in palma sa un suflet obosit si imbatranit, gata-gata sa-l franga. Se misca incet si se gandea..., se tanguia si ofta...cand niste voci pitigaiate si cristaline il rugara plangacioase:

-Legana-ne nene Vantule, il rugara cativa fulgisori, iae el amintindu-si de indatoririle sale, ofta adanc din sufletul eternitatii sale si incepu sa adie din nou spre fericirea fulgilor care incepura sa chicoteasca si sa danseze din nou in sarabanda lor nebuna, dar atat de incantatoare.

In timp ce el vru sa isi intoarca adierile catre Padurea de la marginea Satului unde Braduletul lui inca se tanguia si fosnea trist, un glasicior duios si plin de caldura ii ajunse la urechile lui ascutite:

-Doamne...te rog Doamne spune-i lui Mos Craciun sa imi aduca si mie un bradulet frumos pe care sa il impodobesc si sa il iubesc ca pe un print! Ar fi cel mai minunat si iubit bradulet de Craciun! Nu as lasa pe nimeni sa ii faca vreun rau sau sa il arunce in foc...ci l-as lasa sa stea afara de unde sa straluceasca in fiecare an de Craciun ca o minune! Mi-as pune toate gandurile mele frumoase in globulete...toate visele si sperantele in lumanarele, mi-as culege si mi-as pune fiecare lacrima in betele, in ingerasi mi-as pune cel mai frumos si mai drag sentiment de iubire, in luminite mi-as straluci toate rugaciunile! l-as face atat de frumos incat nu l-ar uita nimeni niciodata!

Vantul incepu sa adie incet si emotionat auzind rugaciunea fetitei, ridicand zapada ici si colo in mormane mici si mari, spulberand-o apoi in aer ca pe o cascada magica de ace de gheata si sclipiri. Apoi se hotari sa isi aplece privirea sa adanca langa fereastra casei si privi inauntru. Dincolo de geamul ferestrei, fetita statea cocotata pe un scaunel, cu fata lipita de sticla aburita. Avea ochii mari si caprui, iar privirea ii era calda, dar udata de lacrimi. Buzele parca ii stateau tuguiate ca si cand inca s-ar fi rugat. Casuta in care locuia fetita era o casuta obisnuita...nici prea mare, nici prea mica...avea obloane mari, era construita din lemn si era vopsita in alb...parca ar fi fost cu adevarat creata pentru a fi un exemplu in iarna. Pe terasa sub adierile lui jucause se misca ritmat un sezlong mare de culoarea ciresului, iar o pisica statea ghemuita intr-un culcus calduros.
El se apropie si mai mult de gemulet si sufland incet pe sticla facu un bradulet frumos de gheata spre incantarea fetitei care stergandu-si lacrimile deschise ochii largi de uimire si privirea ei incepu sa arunce luminite de incantare. Vantul mai fosni pe langa ea pana cand aceasta obosita se hotari sa se aseze pe o patura mare de lana langa semineu si adormi. Lemnele uscate trosneau ca niste oase obosite, jarul sfaraia suparat, iar focul isi arunca pe peretii camerei luminile jucause incalzind incaperea.

Bufnita zambi pe sub pene...stia ea ca Vantul nu ura oamenii, doar ca uneori ii era prea inghetat sufletul de atata si atata goana sub eternitatea timpului.
Povestitorul Vant ii zburli penele si-i replica scurt, dar cald:

-Sa nu crezi ca nu te-am vazut cand zambeai pe sub penele tale pestrite, Bufnita draga! Hai sa ne intoarcem la Bradulet ca o sa trezeasca toata padurea cu fosnelile lui.

-Bu-huu! Bu-huu...daaaa, sa ne grabim la Bradulet, zise ea falfaind din aripi si urmandu-l pe Vantul care parea grabit.

Vantul ajunse inaintea ei si-i spulbera din nou zapada pe ramurele, iar pe varfuletul lui tuguiat ii facu o caciulita de fulgusori.

-Hai...gata, nu te mai tangui atata ca unui Bradulet de Craciun nu ii sta bine sa fie trist si mofturos. Tu trebuie sa fii mereu vesel, sa arunci in jur mireasma de cetina care sa faca oamenii sa isi aminteasca povesti frumoase si sa umpli atmosfera de fericire si cantece, iar acele sa iti sclipeasca de emotie, zise Vantul punandu-i un fularel si pregatindu-l de drum, in timp ce Braduletului ii venea sa isi ia radacinile la plimbare de bucurie.

-Pot sa fiu Bradulet de Craciun? Pot? Pot? intreba el emotionat si nedumerit in timp ce in gand se tot intreba ce s-o fi intamplat acolo in sat de nenea Vant era atat de bland si melancolic. Dar ce il interesa pe el...important era ca topaia de il dureau radacinile si ii venea sa zboare de nerabdare.

-Poti dragul meu...caci ti-am gasit o noua familie cu care cred eu ca vei fi foarte fericit si in mijlocul lor vei fi tare iubit. La urma urmei...voi brazii sunteti de doua feluri...brazi a caror destin este acela sa se inalte pe cele mai nebatute si abrubte piscuri...sa bucure inimile oamenilor si a padurilor cu prezenta lor impunatoare si frumoasa si..., brazi a caror destin este acela de a fi Brazi de Craciun. Brazi care trebuie ca in fiecare an sa imbracati hainele de sarbatoare pe care Mos Craciun vi le pune pe ramuri si sa straluciti atat de puternic incat orice drumet ratacit sa va vada de departe si sa gaseasca in el puterea de a merge mai departe pentru a putea gasi un loc cald si linistit unde sa il primeasca pe Isus in suflet, caci azi dragul meu se va naste Domnul Isus, iar lumea se va bucura si va canta de fericire.

Micutul Bradulet se gudura fericit in bratele Vantului si-i spuse:

-Multumesc nene Vantule...multumesc! Ai sa fii tare mandru de mine caci voi fi cel mai frumos Badulet de Craciun, iar lumina mea va fi cea mai stralucitoare. In jurul meu se vor aduna mereu multi oameni care vor fi fericiti si veseli, iar drumetii pribegi vor putea sa imi vada stralucirea de departe ca sa ma poata gasi.

-Da, nu ma indoiesc ca asa va fi, incuviinta Vantul sarutandu-l cu caldura si dragoste pe varfuletul lui care se gadila de fericire si pornira toti trei catre sat.

Era noaptea Ajunului si Braduletul se aseza nerabdator in fata casei asteptandu-l pe Mos Craciun sa vina sa il impodobeasca. In timp ce statea el asa...se auzi un clinchet deosebit, parca rupt din poveste si o voce groasa si calda il saluta:

-Buna Bradutule...uite ca am venit sa te fac frumos si in sfarsit sa iti implinesc si tie dorinta de Craciun. Acesta este cadoul meu pentru tine...zise Mosul zambind bland si mangaindu-i ramuricile.

Nu trecu mult timp si ramurile lui se impodobira cu globuri frumoase si stralucitoare, cu bomboane si betele, cu ingerasi si lumanarele, cadourile ii stateau pe radacini, iar in varf se aprinse o stea mare si argintie. Era Steaua Craciunului, cea care vesteste mereu Sfanta Zi de Craciun, ziua in care oamenii uita sa mai fie tristi, cand se aduna ca sa fie impreuna in familie, cand mii de colinde se ridica in aer, iar copii rad asemeni unor clopotei de argint.

Braduletului nu ii venea sa creada cat de frumos era gatit de sarbatoare si inainte de a putea sa ii multumeasca Mosului...acesta era deja urcat in sania sa trasa de renii fermecati si "Hohohooo-ul" sau bine cunoscut se pierdea in zare, caci era tare grabit. Multi braduleti de Craciun trebuiau impodobiti, iar copii il asteptau sa treaca pe la ei si Mosul nu putea sa il uite pe niciunul.

-Ciudat batran, bombani Vantul in timp ce nu se mai satura sa isi priveasca mandru Braduletul care se tot fastacea.

Intre timp in casa se aprinse lumina, iar fetita tasni ca o sageata afara langa Bradulet. Ramase blocata in fata lui...parca era in fata unui vis si nu ii venea sa creada ce frumos Bradulet avea ea. Ii mangaie ramurelele, ii aprinse luminitele si ii spuse duios cu lacrimi d fericire in ochii:

-Mereu am sa imi amintesc de tine si mereu voi stii ca aceasta zi este cea mai frumoassa si magica zi din viata si voi incerca in fiecare clipa sa te rasplatesc ca existi!

-Cum? intreba Braduletul emotionat si mirat punandu-i o beteala in jurul gatului mic si firav.

-Pastrand in fiecare zi din viata o clipa magica de acum in sufletul meu! Invatand sa fiu mai buna, mai umana si daruind multa, multa iubire!

Vantul ofta pregatindu-se de drum bucuros ca Brduletul lui va ramane pe maini bune, in timp ce mama Bufnita isi inneca penele in lacrimi spre amuzamentul tuturor.

Aceasta este Povestea Braduletului de Craciun, a Vantului, a Padurii de la marginea Satului, a Mamei Bufnite care si acuma dragii mei tot asa buhaita si speriata este, iar eu..., asa cum am promis in acea noapte de Ajun, voi incerca sa fiu in fiecare zi mai buna, sa iubesc sincer si devotat si sa aduc mult zambet in jurul meu, iar la anul, de Ajun, voi reveni iarasi cu o poveste de Iarna.
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Mar Iul 12, 2016 5:04 pm

am avut o copilarie fericita matusile mele mereau la sapa si la seceris sau strins de prune.
Imi amintesc eram la bunici linga Onesti,bunica ne punea pelin sub perina sa alunge tintarii sau purecii.
Imi placea sa merg in padure sa ajung in luncuta unde curgea o apa limpede sau sa merg la seceris cu secera aia care e si cu ciocanul:)))
Seceram eu cu bunica griu si deodata un sarpe incolacit am tras o sperietura ca si atunci cind am fost la mure si am dat ochi in ochi cu inca unul:)))
La alune am patit la fel invatatorul satului domnul Apostol a organizat o excursie si ne-a luat si pe noi pe valea Tazlaului cind sa culeg o aluna un sarpe statea linistit la soare,no numai patanii:)))
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Mar Iul 12, 2016 5:23 pm

Ziua de martie era umeda si amara ca izgonita de pe fundul unui ocean.
Am imbracat rochia mea neagra cu guleras alb ,cea de doilu si plec spre gara, pe peron vad familii strinse in jurul geamantanelor ,nu stiu cum au trecut patruzeci de zile de cind Imre baci s-a stins.
Cu capul plecat ma duc la cimitir , inca se tinea slujba de pomenire,preotul era batrin,cimitirul blind,luminile nu ardeau din cauza vintului rece.
Coroanele s-au ofilit tarina umeda l-a pecetluit printre morti.
Acasa la Imre baci erau asezate banci scaune mese acoperite frumos ,ordine si disciplina.
Erau chemati toti oamenii care l-au condus pe ultimul drum la pomana.
Supa avea usoare urme de grasime si girtenii facuti in casa cu ajutorul fusului pluteau frumos in castroane.

Tristetea adusa de la cimitir nu a durat mult,mai intii isi depanau amintirile batrinii la inceput in soapta apoi in fata,tare.
-Cati mai tii minte cind te-a pus mama ta sa pui apa pentru rufe?
-Da zic eu ,imi amintesc ca am carat vreo cincezeci de chicit canta(o galetuta mica din metal ) ca sa umplu oala de fonta ce era pe plita.
Nu am adus in vorba ca atunci in loc sa fac focul cu cioceni si cenusa cu petrol apoi sa pun lemne,am luat cel mai mare carbune l-am indesat in sporher(soba de gatit) am pus pe el petrol si i-am dat foc.
Dintr-o data un fum negru a acoperit bucataria peretii s-au inegrit si parca pinze de paianjeni s-au rupt in mii de fire negre.
Pina la urma l-am stins si l-am scos din soba .
Cind a venit mama de la fabrica cred ca s-a speriat si nu m-a batut.
Apoi mi-am amintit cind copiii din scoala in tabara la Zizin,mama a facut eforturi uriase sa ne cumpre pijamale din diftin sora mea era cu doi ani mai mare, unde o puneai acolo statea.
Seara urma sa vina o matusa care avea si ea doua fete de virsta noastra .
Mama i-a spus ceva la ureche si n-am auzit.
Atunci o provoc pe verisoara mea care era si ea un drac impielitat sa ne ascundem in soba(camera cea buna) sub pat sa ascultam ce vorbesc mamele noastre.
Nu ne-am dat seama ca ne-am ascuns de la ora doua si mama venea la cinci de la fabrica.
Era destul de rece in camera si noi ghemuite sub pat.
-Cati,zice vara-mea hai sa iesim ca mi-e frig si si vreau sa maninc.
Am iesit noi pline de scamele de sub pat,nici nu vreau sa ma gindesc ce mi-ar fi facut mama de m-ar fi gasit acolo.
Unii rideau ,altii erau smerti.
-Nu exista nunta fara plins sau inmormintare fara ris mi-a spus vara-mea.

L-am iubit profund pe Imre baci pentru ca el a indrumat-o pe mama sa ma dea la scoli si a avut incredere in mine ca voi ajunge cineva.
El mi-a cumparat cele trebuincioase pentru liceul pedagogic,de la uniforma pina la cel mai neinsemnat creion.
Sora mea a ramas sa lucreze in fabrica....
Sufletul meu e ca o casa cu niste incaperi,in fiecare pastrez sentimente dar cea mai mare e a baiatului meu.
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Mar Iul 12, 2016 6:09 pm

Da,imi amintesc de copilarie aveam vreo zece ani ciorapi "patent" si o pereche de bascheti.Ce sa fac eu ca sa arate mai bine am furat de la scoala creta am facut un fel de pasta si ii vopseam dupa care se uscau si erau deosebiti,colegii ma invidiau.
Mama lucra in trei schimburi la fabrica , venea obosita si plina de praf.
Intr-o zi m-a pus sa curat cartofi iar eu ca sa para multi i-am taiat patratele foarte mici.
-Mai Cati asa te bat si te omor daca mergi la balta si te ineci,spunea tragindu-si sufletul si cu naframa isi stergea transpiratia .Intr-o zi m-a trimis la Roji neni sa-mi dea spanac iar eu de rea ce-am fost m-am dus pina acolo si ca sa nu am constiita incarcata am soptit:
-Roji neni, da atit de incet, cind am ajuns acasa fara spanac mama s-a suparat foc si para ca doar ea cind a venit de la tren(facea naveta) i-a promis ca o sa-i deie dar sa ma trimita pe mine.

Imre baci un om de vaza in sat ,fratele mamei, a avut primul televizor si prima bicicleta,se pricepea la toate .
-Imre baci imi dai bicicleta sa ma dau o tura?
-Da ti-o dau dar vezi sa mergi peste ruda.
-Bine ,spun eu dar tot pe sub ruda mergeam.
Intr-o zi am reusit cu chiu cu vai si pe ulita era mare alai ,o nunta tipic ungureasca multa lume si eu din sens opus strig:
-Imre baci vezi ca merg peste ruda?
Nuntasii au inceput sa rida si s-au oprit sa vada cine e zaluda, pina si-au dat seama ca sunt fara lui Erji neni.

Uniforma s-a tocit vara purtam tenisi si vede Imre baci ce modest eram imbracata ,imediat mi-a comandat o rochita din stamba cu jupon,o pastrez si acum printre papusile din cirpe si cosarul cu par.

O dupa amiaza rece,cu cerul imbatrinit de nori,deasupra comunei suna clopotul anuntind intrarea in pamint a unui om.
Ulitele erau pustii,oameni cu capetele plecate ascultau slujba de inmormintare,la cimitir.
Erau unguri,nemti,tigani si romani,multa lume si eu doamna de la oras mi-am scos esarfa si-am aruncat-o peste sicriu.
Pe crucea de stejar infipta in pamint scria Boldog Imre 83 evet.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si liniste.
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Geta Mar Iul 12, 2016 9:14 pm


Eram fericită şi mîndră că aveam un stilou chinezesc verde cu peniţa din aur aşa mi-a zis mama(îl păstrez).
La internat eram cinci fete într-o cameră,paturile erau că la spital din fier vopsite în alb,dulapurile le îmbrăcam în hîrtie albastră,hainele le împăturam cu grijă.
Dimineaţa doamna Popa pedagoga grasă şi veşnic cu fustele pătate ne dădea deşteptarea şi făceam zece minute de înviorare.
La cantină ne aştepta micul dejun,un codru de pîine neagră ceai în căni ciobite şi o lingură de marmeladă.
După care plecam la ore.
-Boldog Ecaterina după rezultatele la invăţătura trebuie să-ţi scad not la purtare pentru chuilul în grup,păcat am le trimit şi alor tăi o scrisoare.
-Boldog Ecaterina după rezultatele la invăţătura trebuie să-ţi scad notă la purtare pentru chuilul în grup,păcat am să le trimit şi alor tăi o scrisoare.
-Doamnă dirigintă va rog frumos nu vreau să afle Imre baci ,promit să nu mai fac nimic rău,promit va rog....

La prînz iar am ajuns în mirosul greu de cantină unde bucătăresele ne aşteptau cu o ciorbă chioară şi mîncare din prune cu o bucăţica de parizer ,la ieşire primeam o "eugenia" cu cremă galbenă cu aromă de lamîie.
După care diriginta mea tovarăşa Tiparu Eliza m-a chemat în cancelarie .
Acolo era şi tovarăşa directoare m-au certat şi au spus că de această data mă iartă .
Am plecat ruşinata spre sala de lectură.
Duminică aveam voie în oraş cu bilete semnate de la oră "h" la "h",mergeam la flime la cinematogarul Patria sau ne plimbam în gradina zoologică.
Diriginta mă simpatiza şi cîteodată mă luă acasă la ea să mă joc cu copii ei ,unul suferind de autism.
A trecut primul trimestru şi am plecat la ţara...în vacanţă de iarnă.
-Cati ce dor mi-a fost de ţine la sfîrşitul saptaminii tăiem porcul.
Mie nu-mi plăcea mă ascund între dune şi-mi astup urechile.
-Cati du-te în pod şi vezi că în cizmă de husar agăţată în drod este o sticlă cu palincă,vreau să servesc măcelarul.

Feri baci a găsit-o mai de mult şi i-a spus:
-Mai ţie nu-ţi stă bine acolo şi a umplut-o cu apa

Pînă la urmă Imre baci avea rezerve şi s-au distrat toţi,bine că nu a venit popa poate ar fi crezut că ne băteam joc de el...
Geta
Geta

Mesaje : 2400
Data de inscriere : 06/08/2012
Varsta : 66
Localizare : Timisoara

Sus In jos

Ce citim ... - Pagina 4 Empty Re: Ce citim ...

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 4 Înapoi  1, 2, 3, 4

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum