Animalutele noastre dragi

Of, imi pare sincer rau Doina dar gindeste-te ca poate e mai bine pentru ea acum acolo in"raiul animalutelor".
Cred ca Sidy are dreptate,poate un alt catelus te-ar ajuta
Te sarut

offffffffffff...Doinita, tare rau imi pare Stiu ce este in sufletul tau. Te imbratisez cu mult drag!

Multumesc mult de tot, fetelor, pentru cuvintele voastre. Ieri cand am ajuns acasa si am gasit casa goala...am crezut ca pica cerul pe mine. Din obisnuinta, am deschis usa incet, ca ea ma astepta in fiecare zi la usa, stia cand trebuie sa ajung, si deschideam incet, sa n-o lovesc. Si tot, tot restul, castronelele ei, hainuta, lesa, mancarea, medicamentele...E groaznic. Can am avut cancer si mai ales cand m-am trezit cu gaura in gat, am refuzat sa fac tratament si practic, am refuzat sa mai lupt. Am vrut sa mor. Apoi mi-am dat seama ca fara mine animalutele mele ar fi ajuns in strada (era si motanul atunci). Ele m-au ajutat sa lupt, sa vreau din nou sa traiesc. Animalele nu sunt ...doar animale. Cum zic unii: eeeii! ce! e un caine! sau "eeei, e un animal, ce atata caz!". Nu e deloc asa. Sunt fiintele cele mai sincere de pe lumea asta. Te iubesc neconditionat, te vindeca, te ajuta cand esti suparat, stiu sa te mangaie si sa-ti vorbeasca din ochi...Ele intuiesc ceea ce vrei, nici nu trebuie sa le vorbesti. Te simt. Nu stiu ce voi face fara Tara. In niciun caz, un alt catel acum. Nu pot, deocamdata, sa iau un alt catel.
Va multumesc, fetelor, inca o data pentru intelegere.

Ai mare dreptate Doina.
Sint sincere si credincioase si isi iubesc stapinii neconditionat.
Si sincer te ajuta. Eu cind sint trista ma duc la dinsii si sa vezi ce iubire si fericire

Doina,imi pare tare rau de Tara,dar capul sus si poate incet incet iti trece durerea.
Te pup.

Am ramas doar cu pisicuta mea,pe cea neagra am dus-o in Lunxemburg la fata,o sa-mi fie tare dor de ea.


Am plecat sa vad imprejurimile.

Wow, Silvioara, ce frumoase sunt! Ai mai pus tu poze si mai demult, dar acum se vad bine de tot. Sunt superbe. Cea gri e Albastru de Prusia? Vreau si eu pisicute! Of, azi se implineste o luna de cand iubita mea, sufletelul meu Tara, s-a stins...

Da Doina,cea gri este un Albastru de Rusia,iar cea neagra este o Bombay.
Si eu cand mi-a murit cealata pisica ,dupa vreo 5 luni am luat alta.
Te inteleg tare bine.

Silvioara, ca p[isicute frumoasa si elegante.pup boticurile lor moi...ai promis ca pui poze si cu nazdravanul cutulache...
Doina , imi pare tare rau ca a trebuit sa treci prin asta.Doamne ce suferinta grea.Unii dintre noi ne atasam de animale ca si de oamenii dragi din jur.
Si eu sunt cam intr-o situatie similara.Din pacate, va trebui sa il eutanasiem pe unul dintre ciini din spatele blocului. Pe Betu...a devenit agresiv cu copii.A atacat foarte multi si doar faptul ca il doare rau piciorul la care are artrita, a impiedicat producerea unui dezastru.Pt ca nu poate sa fuga repede si copii au reusit sa scape cu fuga.Nu stim ce s-a intimplat cit am fost plecati la Bran.Cind am venit era deja schimbat comportamnetul si multi vecini ne-au spus ca, copii lor au fost agresati de el.Cert este ca l-am gasit cu botul lovit tare...banuim ca a fost lovit cu o bita ceva, si lumea zice ca niste copii l-ar fi incoltit si l-ar fi batut cu bite. Una peste alta, acum este legat in spatele blocului, si noi aminam , de la o zi la alta sa il duce la moarte.Avem sufletele tandari, suferim ca pt cineva din familie.Cu noi e bun si blind, nici nu maninca pina nu este mingiiat si iubit.El este si batrin si chiar daca i-am gasi un loc unde sa stea legat, va dati sema ce suferinta cumplita ar fi pentru el, daca nu primeste saptaminal injectii pentru artrita.Oricum este intr-o faza avansata si ne puneam probleme cum va trece iarna viitoare, pt ca , nici antiinflamatoarele si nici corticosterioizi ,nu isi mai fac efectul. Este schiop si nu prea isi mai pune labuta in pamint.Doamne ce tristi suntem, si ce cumplit este sa iei o astfel de decizie. Nu doresc nici dusmanilor sa fie in locul nostru.

M-a durut rau ce ai scris Anena,imi dau se ama prin ce treci.
Sigur a fost lovit si din cauza asta a devenit agresiv cu acei copii.Unii nu au nici educatia si nici bunatatea de care e nevoie cu un animal.
Stiti ca noi am avut sapte puiuti,a mai ramas numai unul care pleaca si el cam peste o saptamina. Mone le-a cautat stapini care credem noi ca stiu sa se poarte cu un animal. Cel ramas sa vedeti ce alintat este de parinti si fratii mai mari.

Cata dreptate ai, Gabi! Asa isi educa majoritatea din zilele noastre copiii, sa ucida si sa chinuie animalele.
Anena, daca Betu sufera atat de mult, nu-l mai lasati sa se chinuie. Eu nu v-am povestit tot despre Tara mea, dar a fost o mare durere si tragedie. Dupa ce a facut acel atat cerebral fatal, sa nu crezi ca a murit imediat. Doua zile si doua nopti s-a chinuit. Am tinut-o noptile in brate si am vazut prin ce a trecut. Avea toate simptomele de la miastenia gravis de la oameni. Adica i-au intepenit rand pe rand toti muschii, pana cand nici saliva nu mai putea sa o inghita. Se racea incet incet, si piciorusele ii paralizau...A fost cumplit. Luni dimineata pe 15 apr., dupa tot tratamentul aplicat, nu mai era nimic de facut. Atunci, cu sufletul sfarmat am mers toti 3 (eu, sotul si baiatul) la doctor si a zis si el ca nu are ce sa-i mai faca, si sa nu o mai lasam sa se chinuie. Si i-a facut injectia...Ea, mititica nu mai era constienta, oricum...A fost groaznic. Nu asteptati sa se intample asa ceva. Mai bine mergeti cu el si curmati-ii suferinta. Stiu ca e greu. Eu am sperat pana in ultima clipa ca o sa-si revina, cat de cat, dar...era din ce in ce mai rau si mai groaznic. Mai bine sa moara in demnitate, decat in chinuri cumplite...

Anena , tare rau imi pare pentru Betu. Inteleg ce este in sufletul vostru !
Este cumplit cand pierdem animalute dragi !
Doinita, daca vrei un puiut de pisicuta, am la munca 3 puiuti ! Doar ca au nu stiu ce rasa sunt ! Dar sunt de rasa ! cred ca este o corcitura intre 2 rase !
Pisica mama este a proprietarei restaurantului unde lucrez , si am inteles ca vrea sa le gasim stapani ! o sa stau de vorba astazi cu ea ! Sunt adorabili, si au inceput sa se joace ! ieri le-am dat laptic, si au lipait un pic ! inca sug si inca sunt dependenti da mamica lor ! Cel gri mai maricel este favoritul meu ! inca nu stiu sa-ti spun ce au ! Dar sper sa te opresti intr-o zi pe la mine la restaurant sa ii vezi !

Vaaaiiii, Alina, m-ai dat gata! Ce splendori ai tu acolo! Am sa trec sa-i vad si eu. Nu pot sa ma abtin! Pisica-mama parca ar fi Persana cu Albastru de Rusia. Wow, ce frumosi sunt!

ALINA M-AI DAT GATA CU PISICUTELE SI CU MAMICA
ADORABILE! !!!!!!!?

Gaby eu le-am vazut!!!!!
Chiar sunt adorabili pisoiasii!

Mari, ai apucat sa le faci poze? Dca da, pune si tu, te rog, sa-i mai vad odata. Sunt sigura ca unul din ei va veni la mine. Trebuie doar sa mai treaca putin timpul. Ai vazut ce reticent e sotul meu. Nu e vorba ca nu vrea, dar parca ii este frica sa iubeasca. Sunt sigura ca si el a suferit foarte mult cand s-a chinuit Tara si de asta zice ca nu mai vrea.

Alina, pisicutii sunt superbi.la noi s-ar adopta imediat astfel de mitzuce frumoase.

Cit despre ciinele nostru drag, Betu...este in viata si nu il vom eutanasia.Nu putem,pur si simplu.Noi suntem credinciosi si eu si Adrian si nu ne lasa sufletul sa luam astfel de hotariri. Intr-o zi, ne-am trezit si am zis GATA!!!!.Nu ne mai chinuim.L-am legat pe Betu in spatele blocului si ii cautam o gazda contra cost. Ii vom asigura si asistenta medicala si o parte din hrana.La noi se practica asta.De obicei familiile de tigani, fac asta mereu. Pentru 20-30 de lei pe luna, tin ciini la ei in batataura.Si sa stiti ca tiganii chiar isi hranesc animalele si le iubesc. Acuma e drept ca nu prea au nici ei cu ce sa se hraneacsa , dar ei nu maninca niciodata pina nu dau si animalului, fie cal, fie ciine.
Asa ca, Betu este legat in spatele blocului, iar seara tirziu ii dam drumul.Nu va spun ce cuminte este si ce resemnat.Este un ciine deosebit si nu vrea altceva decit sa fie iubit si miingiiat.Cind mergem in spate sa le dam de mincare, nu maninca pina nu il scarmanam bine pe burtica.Se trinteste cu labele in sus, pe picioarele noastre si nu se misca de acolo,pina nu il scarmeni bine. Si plescaie fericit si geme a placere. Iar , seara , cind ii dam drumul din lant, fuge de jur imprejurul nostru cu coada lui lunga , ca un paratraznet, si scoate niste sunete care seamana cu un fel de hohot de ris...e total.Altul ar lua-o la sanatoasa, dar el sta cuminte impreuna cu Beti si asteapta sa le dau eu semanlul.Si cind spun...fugiti!!!!...o iau la sanatoasa cu cozile in vint si hoinaresc asa ceva vreme, dupa care vin frumos acasa si se baga in cusca si dorm amindoi linistiti, pina dimineata cind mergem si il trezim pe Betu sa ii punem lesa si lantul.Atunci se lasa jos si se culca pe o parte.
Spuneti voi, daca putem viata unui astfel de animal.Eu chair nu inteleg cum de a ajuns sa atace copii, pt ca cu noi e iubitor, ascultator, cuminte...

Anena, ma bucur ca nu ati luat hatararea sa il eutanasiati pe Betu.
Cu siguranata a fost batut de vre-un copil cu o proasta educatie ! Daca eram mai aproape de tine, il luam la mine in curte !
Dar sper sa ii gasiti stapan cat mai curand !

Ce mult ma bucur Anena pentru Betu. Si voua, pentru inima voastra buna sa va Dea Dumnezeu numai bine

Alina,ce pisoi frumosi,de mama nu mai spun.
Anena,aveti niste suflete mari de tot.Cuvintele sunt prea sarace pentru ce faceti voi.
Haideti sa va arat cum mai arata Peticel al meu si cat de mare s-a facut.

Silvioara ,Peticel e foarte frumos

Silvioara, cat de frumos e Peticel! Of, Doamne ce scump e! El e piticul salvat de sotul tau de pe aeroport? Parca el ar fi. Felicitari din suflet! Va iubesc mult. Dar...cum se impaca cu pisica? Cred ca bine, ca el era micut cand l-ati adus, iar pisi era deja matura. Asa a fost si cu ai mei. Motanul avea deja vreo 3 ani cand am adus-o pe Tara. Practic, el a crescut-o. Ajunsese Tara sa aiba apucaturi de pisica! Va pup, pa!

Silvioara ce frumos e peticel! O sa vin curand sa-l vad.

Ce mare s-a facuuuuuuuuut !!! Si ce frumos este....chiar ca are un "peticel"